Muzică de cameră

Muzică de cameră

Genuri muzicale de cameră

Bagatelă

O compoziție scurtă, de obicei pentru pian, fără pretenții.

Cântec

Scurtă compoziție vocală.

Chanson

Cântec în tradiția franceză. Termenul, folosit din Evul Mediu, denotă o mare varietate de lucrări.

Fugă (muzică)

Cea mai dezvoltată formă de contrapunct imitativ.

Lied

Liedul (germ. cântec), este o compoziție vocală cu acompaniament instrumental (de obicei, pian), a doua parte a unei simfonii sau o temă cu variațiuni.

Haydn și Mozart au practicat ocazional noul gen.
Beethoven îi dă caracterul de piesă vocală acompaniată la pian.
Franz Schubert este maestrul genului și autor a sute de capodopere pe texte poetice.

Pianul este deseori cel puțin la fel de expresiv ca și vocea. Începând cu Mahler, orchestra va înlocui în mod obișnuit pianul.

Melodie

Versiunea liedului în tradiția franceză.

Menuet

Menuetul este un vechi dans francez, în măsura de ¾ cu tempo moderat.

Menuetul complet autonom sau în cadrul unei suite (Bach) sau sonate (Mozart) este destul de rar, el find de obicei a treia parte a unei simfonii (Haydn, Mozart, Beethoven).

Romanță (occidentală)

Lucrări vocale simple, melodioase, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cu accompaniament de pian.

Rondo

Formă muzicală derivată dintr-un vechi cântec și dans în cerc francez, caracterizat prin alternarea refrenului cu diferite cuplete sau o temă cu variațiuni care reprezintă uneori a patra parte o unei simfonii.

Se va impune ca formă foarte importantă ce organizează în special ultimele mișcări ale simfoniilor și sonatelor după principiul alternării aceluiași refren cu cuplete diferite.

Totuși, diverse ansambluri de rondo-uri deosebit de reușite, în special ale lui Mozart sau Chopin, înscriu rondo-ul printre genurile muzicale.

Mișcarea sa este rapidă iar expresia strălucitoare; numărul de cuplete nu este supus nici unei constângeri. Compozitorii pot alege orice instrument, cel mai adesea fiind preferat pianul (la două sau patru mâini).

Sonată

Sonata poate fi o lucrare independentă sau prima parte a unei simfonii.

Este o compoziție în formă de sonată, find bazată pe trei secțiuni: expoziție, dezvoltare, repriză. Expoziția constă în enunțarea a două teme diferite, contrastante.

Dezvoltarea (angrenarea acestora într-un proces de confruntare a potențelor expresive) este urmată de readucerea sau ˝sinteza˝ lor (repriza) și uneori de o secțiune concluzivă (coda).

Muzică de cameră

Muzică de cameră

MUZICA PENTRU RELAXARE, STUDIU, STRES