Posted on

Turism – călătorie realizată cu scop de recreere, odihna sau pentru afaceri.

Turism o călătorie realizată cu scop de recreere, odihnă sau pentru afaceri.

Definitie

Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină(turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc – mișcarea în jurul unui punct central sau o axă.

Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc.

În consecință, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist.

Turism călătorie recreere odihna: cele mai vizitate orașe

1. Paris – Franta
veltravel.ro
2. Londra – Marea Britanie
veltravel.ro
3. Bangkok – Tailanda
4. Singapore – Singapore
5. Kuala Lumpur – Malaezia
6. New York – Statele Unite
7. Dubai – Emiratele Arabe Unite
8. Instambul – Turcia
veltravel.ro
9. Hong Kong – Hong Kong
10. Shanghai – China

Istoric

Mai întâi au existat motivații practice (locuri bogate în vânat sau adecvate agriculturii, ținuturi aflate în imediata apropiere a apelor sau catastrofe naturale) ce i-au determinat pe oameni să se deplaseze.

Dar acestea s-au schimbat odată cu intervenția sedentarismului în viața oamenilor.

În Egiptul Antic și în alte culturi vechi de pe toate continentele existau, deja, pelerinaje la templele divinităților, exemplu:
– pelerinajul musulmanilor la Mekka/Mecca numit Hadsch;
– întâlnirea hindușilor pentru baia rituală în Gange.

Alte motive de a călători au fost comerțul extern și menținerea relațiilor politice și economice cu coloniile sau cu alte ținuturi dependente.

Încă din vremea romanilor existau localități celebre, renumite stațiuni pentru cei bogați (Baiae).

Romanii bogați posedau proprietăți în provincii, pe care din timp în timp le vizitau.

Nordicii călătoreau în Groenlanda și America, Arabii pe tot cuprinsul Oceanului Indian. Nu rareori, pe atunci, călătoriile erau percepute ca agresiuni de către localnici.

Turismul pentru relaxare și odihnă

Turismul de recreere a fost asociat cu Revoluția Industrială din Marea Britanie – prima țară din Europa care a promovat turismul de recreere și odihnă.

Inițial, acesta era destinat deținătorilor de mijloace de producție, oligarhiei economice, comercianților și proprietarilor de fabrici.

Aceștia reprezentau noua clasă de mijloc. Cox&Kingsa fost prima companie turistică oficială înființată în 1758.

Turismul de iarnă

Stațiunile turistice de schi cele mai renumite se află în țări din Europa:
– Austria
– Bulgaria
– Elveția
– Franța
– Germania
– Islanda
– Italia
– Norvegia
– Polonia
– Republica Cehă
– România
– Suedia
– Slovacia
– Spania
si
– Statele Unite ale Americii
– Noua Zeelandă
– Japonia
– Coreea de Sud
– Chile
– Argentina.

Turismul de masă

Turismul de masă s-a dezvoltat datorită progreselor tehnologice, permițând transportul unui număr mare de persoane într-un timp scurt către locuri de interes turistic.

Astfel din ce în ce mai mulți oameni s-au putut bucura de petrecerea timpului liber în respectivele localități sau stațiuni.

Turismul de nișă

Turismul adjectival se referă la numeroasele forme de turism de nișă sau de specialitate care s-au afirmat de-a lungul anilor, fiecare definită fiind de propriul său adjectiv.

Multe dintre ele s-au impus datorită industriei turistice și universităților de profil.

Altele avansează concepte care pot fi sau nu acceptate de publicul larg.

Exemple ale celor mai cunoscute dintre piețele turismului de nișă sunt :

Agroturismul

Turismul Culinar

Turismul Cultural

Ecoturismul

Turismul Extrem

Geoturismul

Turism patrimonial sau cultural-patrimonial

Turismul destinat persoanelor cu orientări sexuale diferite

Turismul Medical

Turismul Nautic

Turismul Pop

Turismul Religios

Turismul Spațial

Turismul în zone de război

Turismul în natură pentru cei interesați de faună și floră

Turismul subacvatic pentru pasionații de scufundări

Ecoturismul

Ecoturismul, cunoscut și sub denumirea de turism ecologic, se referă la turismul în zone fragile, sălbatice, de obicei protejate care încearcă să aibe un impact minor și să se mențină la o scară redusă.

Acest tip de turism este util în educarea turiștilor și în găsirea fondurilor pentru conservare, aduce avantaje economiei și politicii locale și încurajează respectul pentru alte culturi și pentru drepturile omului.

Turismul de recesiune

Turismul de recesiune este o tendință în turism, care a evoluat ca urmare a crizei economice mondiale.

Identificată de antrepenorul american Matt Landau(2007), turismul de recesiune se definește prin low-cost, experiențe de o valoare deosebită ce iau locul vacanțelor populare de altă dată.

Locuri de interes deosebit pentru turismul de recesiune au cunoscut un boom în timpul recesiunii datorită atât nivelului de trai relativ scăzut și pieței mondiale a muncii în declin.

Turismul medical

Când există o diferență de preț semnificativă între țări pentru o anumită procedură medicală mai ales în:
– Asia de Sud-Est
– India
– Europa de Est
și unde există regulamente diferite, referitor la proceduri medicale particulare

de exemplu: stomatologie

Turismul în vederea obținerii respectivelor avantaje bănești sau pentru a beneficia de regulamentele în cauză este adesea definit drept „turism medical”.

Turismul educațional

Turismul educațional dezvoltat datorită creșterii popularității învățării și predării de cunoștințe care să amelioreze gradul de competență tehnică în afara sălii de clasă.

În turismul educațional, principala țintă a turului sau vizitei într-o altă țară este de a studia despre cultură, sau de a munci pentru a aplica teoria învățată.

Turismul creativ

Turismul creativ a existat ca o formă a turismului cultural încă de la începuturile turismului.

Rădăcinile lui europene datează de pe timpul turului numit „Grand Tour”, când tinerii din familiile înstărite călătoreau în scopul experimentării în plan educațional. 

Turismul „negru”

O zonă emergentă care captează un interes deosebit a fost identificată de către Lennon și Foley (2000) ca „turism negru”.

Acest tip de turism implică vizitarea unor locuri „negre”, cum ar fi câmpuri de luptă, locuri unde s-au petrecut crime oribile sau acte de genocid ( lagăre de concentrare).

Turismul negru rămâne un turism de nișă, animat de diferite motivații, cum ar fi cel de deplângere a victimelor, comemorare, curiozitate macabră sau chiar amuzament.

Turismul negru își are originile în bâlciurile și târgurile de altă dată.